Povestea Danei Cook
In scoala mea nu
prea gasesti persoane cu un IQ mai mare de 70. Sa gasesti o presoana si desteapta si frumoasa e, practic,
imposibil. Nu ca m-ar fi interesat foarte tare sa descopar persoane noi. Aveam prieteni,
putini, dar buni.
Povestea mea incepe in prima zi de
octombrie, in clasa aVIIa, cand veneam la ore cu colega/prietena/vecina de
strada, Diana, o tipa bruneta cu ochi de pisica. Ea se uita nelinistita dupa Alex,
un tip de la clasa aVIIIa, de care ea era super indragosita.
Nu aveam nimic cu ea, dar imi cam dadea
dureri de cap, mai ales ca Alex nu era tocmai dragut, dupa parerea mea, dar
parerea mea nu conta, Alex era Hercule, iar Diana era o mica Hebe.
- Il vezi, il vezi?
Da, il vedeam, nu, vedeam prin el. Alaturi
de Alex era un alt baiat, colegul lui probabil, dar asta nu conta. Conta doar faptul
ca eram total absorbita de el, si ca, asa cum spusese cineva, candva, nu
gravitatia ma mai tinea pe pamant.
- Uite-l, ciripi Diana.
- Da, am soptit si eu, uite-l.
Urmatoarele saptamani de scoala au trecut ca prin vis. Nu mai conta nimic,
decat el. Cu ajutorul Dianei i-am aflat numele, Andrei, Am aflat ca era in
zodia leului, am aflat multe altele.
Intr-o zi, undeva la sfarsitul lui
noiembrie, in timp ce stateam linistita in banca mea, uitandu-ma la altii cum
se bateau, a aparut si Diana care, nu s-a asezat, s-a topit, pe scaunul de
langa mine, cu o fata tampa, dar fericita.
- Ce s-a intamplat, te-a cerut Alex in casatorie? intreb ironica
- Nu, da, nu...
- Hotaraste-te!
- Ma intrebat daca nu vreau sa merg in
weekend cu el si cu Andrei la un suc!!! La un suc!!! Exclama ea exaltata in
timp ce ma zguduia.
- La un suc, fac eu ganditoare, cu Alex si
Andrei... VREAU SI EU!!!!
Ei bine, in acel weekend Alex, Diana si
Andrei au mers la un suc, urmand ca Diana sa-mi dea toate detalile despre
aceasta intalnire bizara. Duminica seara am sunat-o, neputand sa mai astept sa
aud despre Andrei.
Dar telefonul meu a sunat in gol, asa ca eu
a trebuit sa incerc sa dorm, si sa o interoghez pe Diana a doua zi. Am
asteptat-o sa ne intalnim, asa cum faceam mereu inainte de ore, dar ea nu a mai
aparut, si atunci am realizat ca ma evita.
Ajunsa la scoala am gasit lucrurile ei in
banca, dar ea lipsea. Nu a aparut dacat la ora, si cum s-a sunat a zbughit-o,
neraspunzandu-mi nici la salut. Ceva se intampla, asta era clar, iar daca ea nu
avea sa-mi spuna, aveam sa aflu din alta parte. De la Alex.
Cand i-am spus despre comportamentul ei s-a
mirat, mi-a spus ca i se pare ciudat, si ca intalnirea mersese foarte bine.
- Nu are sens in ochii mei, parea sa se fi
distrat foarte bine, s-a inteles bine cu Andrei, si parea ca ea si Carmen erau
pe aceasi lungime de unda.
- Carmen? Intreb incruntata
- Da, prietena lui Andrei
Dupa ora de franceza Diana nu a mai zburat,
doar a stat acolo, uitandu-se la mine cu o privire nehotarata.
- Pleaca, i-am zis. Du-te la noua ta
prietena, Carmen.
Diana a parut socata. M-am uitat urat la ea, si apoi am plecat eu, lasand-o
singura.
Sa nu credeti ca am facut BUM! dupa asta. Am supravietuit. Bine, am plans o gramada, e drept, dar cu
ajutorul Dianei si a lui Cristi am suportat mai usor. Cristi era unul din cei
mai buni prieteni ai mei, un cavaler fara armura.
Pana la urma m-am resemnat cu ideea ca m-am
indragostit de un baiat inabordabil, dar asta nu m-a oprit. Cat despre Diana si
Alex, ei doi au o poveste lunga, frumoasa de dragoste.
dragutza:*,continu-o
RăspundețiȘtergereAaaaa, mersi :*
Ștergere